Atâta timp cât mai cultivăm poeme
și clopote-n cetăți mai bat
din drum nu ne mai oprim
pentru a ne căuta gândurile
printre pietre...
O speranță mai e;
sufletul va mai trăi încă
răscolind frunze printre visători;
câte-un semn de întrebare,
ici-colo, vom mai lecui,
și secolele nu ne vor tăgădui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu